2016. április 7., csütörtök
2016. február 18., csütörtök
Domenii Profesionale
Domenii profesionale:
Dezvoltarea profesională este un proces mai complex decât pregătirea profesională, având drept obiectiv însuşirea cunoştinţelor utile, atât în raport cu poziţia actuală, cât şi cu cea viitoare.
I.2. Obiectivele pregătirii profesionale pot fi constituite din:
Evaluarea şi dezvoltarea organizaţională se raportează una la cealaltă în sensul că, în urma unor rezultate nesatisfăcătoare ale evaluării personalului, dintr-o organizaţie se poate hotărî întreprinderea de acţiuni în sensul instruirii acestuia, al dezvoltării capacităţilor sale manageriale. Pe de altă parte, rezultatele obţinute de personal în urma unor astfel de traininguri pot fi, la rândul lor evaluate.
Necesităţile de instruire apar din patru direcţii principale:
Numai o parte minoră a activităţilor specifice managementului de personal se ocupă de evaluarea angajaţilor la nivel individual. Aceste activităţi sunt în primul rând cele de selecţie şi evaluare, dar mai cuprind şi chestiuni de soluţionare a reclamaţiilor şi cazuri disciplinare. În toate celelalte cazuri, atenţia se concentrează nu asupra indivizilor, ci asupra posturilor, structurilor organizatorice, procedurilor sau grupurilor de persoane.
Evaluarea performanţelor angajaţilor se concentrează asupra procedurilor, iar planificarea forţei de muncă şi negocierea colectivă se concentrează asupra indivizilor consideraţi ca grupuri.
Evaluarea indivizilor din punct de vedere al performanţei activităţii lor profesionale presupune o anumită calitate a judecăţii manageriale, care aşează o mare responsabilitate pe umerii managerilor implicaţi. Este o sarcină pe cât de delicată, pe atât de complexă.
Orice abordare sistematică a evaluării performanţei va începe cu completarea unui formular adecvat. Această etapă pregătitoare va fi urmată de un interviu, în care managerul şi angajatul supus evaluării discută posibilităţile de îmbunătăţire a performanţei. Interviul se finalizează printr-o decizie de acţiune concretă, pe care urmează s-o execute angajatul, fie de unul singur, fie împreună cu managerul său. Această acţiune se materializează sub forma unui plan de îmbunătăţire a postului, promovarea pe alt post sau o majorare salarială.
Noţiunea de “evaluare a performanţei’ se referă de obicei la evaluarea activităţii cadrelor sau a managerilor, nu la cea depusă de muncitori. Există două mari categorii de evaluare:
Evaluarea convenţională este mult mai raţională şi ordonată decât cea neconvenţională. Ne vom referi mai departe la metoda convenţională, adică evaluarea performanţei angajatului într-un mod sistematic şi planificat.
Organizaţiile realizează proceduri de evaluare din diverse motive:
II. Meserii şi profesii specifice judeţului Bacău
II.1. Economia judeţului Bacău
Sub aspectul dezvoltării industriale judeţul Bacău se situează printre primele judeţe ale României. Activitatea s-a desfăşurat în anul 2000 în 7792 întreprinderi active, din care 13% cu activitate principală de industrie, iar 80% cu activitate în domeniul serviciilor. În judeţul Bacău funcţionează unităţi importante de exploatare a petrolului, având un înalt potenţial tehnic şi profesional, cum sunt: SC Foraje Sonde Total SA Moineşti, fondată în anul 1950, SC Foraj Sonde SA Târgu Ocna, creată în 1952, care a pus în exploatare până în prezent mai mult de 650 puţuri de medie şi mare adâncime.
Industria cărbunelui, reprezentată în judeţul Bacău de Exploatarea Minieră Comăneşti, are o veche tradiţie, cărbunele de bună calitate rezultat din acest bazin fiind apreciat pentru utilizarea sa în cadrul centralelor electrice şi de termoficare.
Extracţia sării este o activitate cunoscută în judeţul Bacău încă de la începutul secolului al XVI-lea. În prezent, în instalaţiile de preparare cu o capacitate de 370 mii tone anual, dotate cu moderne utilaje şi instalaţii se obţin produse de o calitate superioară apreciate pe piaţa internă şi în străinătate. Pentru toate produsele de sare gemă conţinutul de clorură de sodiu este de minim 97,5%.
Industria prelucrătoare deţine ponderea cea mai ridicată din totalul producţiei realizate în judeţ şi are ca principale componente: industria de prelucrare a petrolului, chimică, alimentară, de prelucrare a lemnului celulozei şi hârtiei, uşoară, constructoare de maşini, producătoare de energie electrică si termică.
Suprafaţa agricolă a judeţului Bacău a fost în anul 2000 de 323595 ha, reprezentând 48,9% din suprafaţa totală a judeţului. Terenul arabil (184657 ha) deţine 57,1% din suprafaţa agricolă, 27,1% deţin păşunile, iar viile şi livezile (11087 ha) deţin 3,4% din aceeaşi suprafaţă. Pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră reprezintă 40,3% din suprafaţa totală a judeţului. În anul 2000 producţia de cereale boabe a fost de 216,3 mii tone din care grâu şi secară 24,0 mii tone. Efectivele de bovine au fost de 108,7 mii capete, la porcine 162,3 mii capete, la păsări 3262 mii capete.
La sfârşitul anului 2000 lungimea căilor ferate măsura 226 km, din care electrificată 191 km. Există o densă reţea de drumuri în mare parte modernizate. Lungimea totală a drumurilor publice a fost la sfârşitul anului 2000 de 2454 km din care: 17,6% drumuri naţionale, 40,7% drumuri judeţene şi 41,7% drumuri comunale. Traficul aerian de pasageri este asigurat în prezent de Aeroportul Bacău, care dispune de o aerogară cu organizarea fluxului de călători pentru trafic intern şi internaţional şi o pistă de decolare-aterizare pentru avioane de scurt curier.
Staţiunea Slănic-Moldova este principala zonă turistică care atrage vizitatori atât pentru recreere cât şi pentru tratament. Staţiunea este renumită pe plan internaţional datorită factorilor terapeutici deosebiţi şi aşezărilor pitoreşti, fiind numită pe drept cuvânt “Perla Moldovei”. Aproape de Slănic-Moldova se află şi minele de sare de la Tg.-Ocna, salina fiind o preţioasă sursă naturală pentru tratarea unor boli.
Capacitatea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică existente la 31 iulie 2000 în judeţul Bacău era de 4116 locuri, din care 2102 locuri în cele 13 hoteluri din judeţ.
II.1. Populaţia şi mediul social
Date demografice din martie 2002 ne arătau următoarele:
Densitatea judeţului Bacău, calculată ca raport între populaţia stabilă (752761 persoane) si suprafaţa este de 113,7 locuitori/km2, cu 20,8% mai mare decât media ţării. La 1 iulie 2000 populaţia urbană a avut o pondere de 49,8%. Mişcarea naturală a populaţiei este redată cel mai bine de către ratele la 1000 locuitori, în anul 2000, judeţul Bacău a înregistrat o rată a natalităţii de 11,9% mai mare cu 13,3% decât natalitatea înregistrată la nivelul ţării. Faţă de 1996 acest indicator a scăzut cu 1,7%. În ceea ce priveşte rata mor-talităţii, judeţul Bacău se situează cu o rată de 10,1%, mai mică cu 11,4% decât cea înregistrată pe total ţară, şi cu 7,3% mai mică faţă de anul 1996. Rata mortalităţii infantile (decese sub 1 an la 1000 născuţi-vii) de 28,3% este mai mare decât cea înregistrată la nivelul României cu 52,2%. Nupţialitatea, un alt indicator important în demografie, a fost în judeţul Bacău în anul 2000 de 6,3%, cu 3,3% mai mare decât cel înregistrat la nivel naţional. Nupţialitatea a înregistrat scăderi de la an la an în perioada analizată, fiind în anul 2000 cu 7,4% mai mică decât cea înregistrată în anul 1996. La divorţialitate, judeţul Bacău ocupă primul loc pe regiune, fiind cu 46,7 % mai mare decât media ţării. Din păcate acest indicator a înregistrat o evoluţie inversă nupţialităţii în perioada 1996-2000, în anul 2000 fiind de 2,01%, cu 13,6% mai mare decât în 1996, dar mai mică decât în anul 1999 cu 11,1%. Speranţa de viaţă în perioada 1998-2000 a fost de 67,3 ani pentru bărbaţi şi 73,7 pentru femei. Resursele de muncă ale judeţului, la sfârşitul anului 2000 erau de 454,5 mii persoane, în creştere cu 2,2% faţă de 1996. în perioada 1996-2000 populaţia activă civilă (de 276,0 mii persoane în 2000), a avut o tendinţă contrară, de scădere (-13,7% în 2000 comparativ cu 1996). Numărul şomerilor înregistraţi (26,2 mii persoane la sfârşitul anului 2000 cu rata şomajului 9,5% care a scăzut cu 15,5% ajungând la 175,5 mii persoane) a urmat un trend oscilant, maximum fiind atins la sfârşitul anului 1999, cu un număr de 36,5 mii persoane şi o rata a şomajului de 13,2%.
În anul şcolar 2000/2001 reţeaua unităţilor de învăţământ cuprindea: 89 grădiniţe, 538 şcoli primare şi gimnaziale, 32 licee, 8 şcoli profesionale, 3 unităţi postliceale şi de maiştri şi 2 universităţi.
Ocrotirea sănătăţii a fost asigurată în anul 2000 printr-o reţea instituţională alcătuită din: 8 spitale, 5 policlinici, 23 dispensare medicale, un centru de sănătate, 13 creşe, 155 farmacii şi peste 590 alte unităţi cu profil sanitar.
III. Evoluţia principalilor indicatori economico-sociali ai judeţului Bacău în anul 2005, comparativ cu anul 2004
Indicele de volum al producţiei industriale (IPI), care măsoară evoluţia producţiei în volum fizic, pe baza unui eşantion de produse, a înregistrat în judeţul Bacău o creştere cu +15,3% în anul 2005 faţă de anul anterior. Dacă evoluţia pe ţară a IPI în ultimii doi ani a fost relativ stabilă, în judeţul Bacău aceasta a avut oscilaţii mari de la o lună la alta (Graficul nr. 1), lunile cu cele mai mici creşteri ale producţiei fiind aprilie şi mai.
Dezvoltarea profesională este un proces mai complex decât pregătirea profesională, având drept obiectiv însuşirea cunoştinţelor utile, atât în raport cu poziţia actuală, cât şi cu cea viitoare.
I.2. Obiectivele pregătirii profesionale pot fi constituite din:
- perfecţionarea capacităţii de rezolvare a problemelor;
- executarea unor lucrări specifice;
- rezolvarea unor sarcini noi;
- îmbunătăţirea capacităţii de comunicare;
- pregătirea unor schimbări.
- precizarea obiectivelor organizaţiei, pe componente structurale şi pe fiecare salariat;
- stabilirea noilor cunoştinte care sunt necesare salariaţilor pentru a-şi îndeplini sarcinile în mod eficient;
- stabilirea metodelor de pregătire, a instituţiilor la care se va apela şi inventarierea resurselor disponibile;
- elaborarea programului de pregătire profesională.
- pregătirea profesională la locul de muncă;
- participarea în grup la elaborarea de proiecte, lucrări, studii;
- delegarea sarcinilor;
- înlocuirea temporară a şefului ierarhic;
- rotaţia posturilor;
- participarea în grupuri eterogene de muncă;
- participarea ca instructor la programele de pregătire;
- participarea la şedinţe;
- participarea la “comitete-junior” (care îşi aleg singure subiectele de investigat şi, pe baza cercetărilor, propun unele recomandări pentru conducerea firmei).
Evaluarea şi dezvoltarea organizaţională se raportează una la cealaltă în sensul că, în urma unor rezultate nesatisfăcătoare ale evaluării personalului, dintr-o organizaţie se poate hotărî întreprinderea de acţiuni în sensul instruirii acestuia, al dezvoltării capacităţilor sale manageriale. Pe de altă parte, rezultatele obţinute de personal în urma unor astfel de traininguri pot fi, la rândul lor evaluate.
Necesităţile de instruire apar din patru direcţii principale:
- problemele noilor angajaţi;
- deficienţele din activitatea angajaţilor
- schimbarea organizaţională
- cerinţele exprimate la nivel individual.
Numai o parte minoră a activităţilor specifice managementului de personal se ocupă de evaluarea angajaţilor la nivel individual. Aceste activităţi sunt în primul rând cele de selecţie şi evaluare, dar mai cuprind şi chestiuni de soluţionare a reclamaţiilor şi cazuri disciplinare. În toate celelalte cazuri, atenţia se concentrează nu asupra indivizilor, ci asupra posturilor, structurilor organizatorice, procedurilor sau grupurilor de persoane.
Evaluarea performanţelor angajaţilor se concentrează asupra procedurilor, iar planificarea forţei de muncă şi negocierea colectivă se concentrează asupra indivizilor consideraţi ca grupuri.
Evaluarea indivizilor din punct de vedere al performanţei activităţii lor profesionale presupune o anumită calitate a judecăţii manageriale, care aşează o mare responsabilitate pe umerii managerilor implicaţi. Este o sarcină pe cât de delicată, pe atât de complexă.
Orice abordare sistematică a evaluării performanţei va începe cu completarea unui formular adecvat. Această etapă pregătitoare va fi urmată de un interviu, în care managerul şi angajatul supus evaluării discută posibilităţile de îmbunătăţire a performanţei. Interviul se finalizează printr-o decizie de acţiune concretă, pe care urmează s-o execute angajatul, fie de unul singur, fie împreună cu managerul său. Această acţiune se materializează sub forma unui plan de îmbunătăţire a postului, promovarea pe alt post sau o majorare salarială.
Noţiunea de “evaluare a performanţei’ se referă de obicei la evaluarea activităţii cadrelor sau a managerilor, nu la cea depusă de muncitori. Există două mari categorii de evaluare:
- convenţională (formală);
- neconvenţională (informală).
Evaluarea convenţională este mult mai raţională şi ordonată decât cea neconvenţională. Ne vom referi mai departe la metoda convenţională, adică evaluarea performanţei angajatului într-un mod sistematic şi planificat.
Organizaţiile realizează proceduri de evaluare din diverse motive:
- pentru a identifica nivelul performanţei în munca a unui angajat;
- pentru a afla care sunt punctele tari şi slabe ale unui angajat;
- pentru a permite angajaţilor să-şi îmbunătăţească performanţa;
- pentru a asigura o bază pentru sistemul de recompensare a angajaţilor în funcţie de contribuţia adusă de ei la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei;
- pentru a-i motiva pe angajaţi la nivel individual;
- pentru a le afla necesităţile de instruire şi perfecţionare profesională;
- pentru a afla care este potenţialul lor de performanţă;
- pentru a obţine informaţiile necesare în planificarea succesiunii.
- recompensarea echitabilă a acestora;
- identificarea celor cu potenţial de promovare sau transfer.
II. Meserii şi profesii specifice judeţului Bacău
II.1. Economia judeţului Bacău
Sub aspectul dezvoltării industriale judeţul Bacău se situează printre primele judeţe ale României. Activitatea s-a desfăşurat în anul 2000 în 7792 întreprinderi active, din care 13% cu activitate principală de industrie, iar 80% cu activitate în domeniul serviciilor. În judeţul Bacău funcţionează unităţi importante de exploatare a petrolului, având un înalt potenţial tehnic şi profesional, cum sunt: SC Foraje Sonde Total SA Moineşti, fondată în anul 1950, SC Foraj Sonde SA Târgu Ocna, creată în 1952, care a pus în exploatare până în prezent mai mult de 650 puţuri de medie şi mare adâncime.
Industria cărbunelui, reprezentată în judeţul Bacău de Exploatarea Minieră Comăneşti, are o veche tradiţie, cărbunele de bună calitate rezultat din acest bazin fiind apreciat pentru utilizarea sa în cadrul centralelor electrice şi de termoficare.
Extracţia sării este o activitate cunoscută în judeţul Bacău încă de la începutul secolului al XVI-lea. În prezent, în instalaţiile de preparare cu o capacitate de 370 mii tone anual, dotate cu moderne utilaje şi instalaţii se obţin produse de o calitate superioară apreciate pe piaţa internă şi în străinătate. Pentru toate produsele de sare gemă conţinutul de clorură de sodiu este de minim 97,5%.
Industria prelucrătoare deţine ponderea cea mai ridicată din totalul producţiei realizate în judeţ şi are ca principale componente: industria de prelucrare a petrolului, chimică, alimentară, de prelucrare a lemnului celulozei şi hârtiei, uşoară, constructoare de maşini, producătoare de energie electrică si termică.
Suprafaţa agricolă a judeţului Bacău a fost în anul 2000 de 323595 ha, reprezentând 48,9% din suprafaţa totală a judeţului. Terenul arabil (184657 ha) deţine 57,1% din suprafaţa agricolă, 27,1% deţin păşunile, iar viile şi livezile (11087 ha) deţin 3,4% din aceeaşi suprafaţă. Pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră reprezintă 40,3% din suprafaţa totală a judeţului. În anul 2000 producţia de cereale boabe a fost de 216,3 mii tone din care grâu şi secară 24,0 mii tone. Efectivele de bovine au fost de 108,7 mii capete, la porcine 162,3 mii capete, la păsări 3262 mii capete.
La sfârşitul anului 2000 lungimea căilor ferate măsura 226 km, din care electrificată 191 km. Există o densă reţea de drumuri în mare parte modernizate. Lungimea totală a drumurilor publice a fost la sfârşitul anului 2000 de 2454 km din care: 17,6% drumuri naţionale, 40,7% drumuri judeţene şi 41,7% drumuri comunale. Traficul aerian de pasageri este asigurat în prezent de Aeroportul Bacău, care dispune de o aerogară cu organizarea fluxului de călători pentru trafic intern şi internaţional şi o pistă de decolare-aterizare pentru avioane de scurt curier.
Staţiunea Slănic-Moldova este principala zonă turistică care atrage vizitatori atât pentru recreere cât şi pentru tratament. Staţiunea este renumită pe plan internaţional datorită factorilor terapeutici deosebiţi şi aşezărilor pitoreşti, fiind numită pe drept cuvânt “Perla Moldovei”. Aproape de Slănic-Moldova se află şi minele de sare de la Tg.-Ocna, salina fiind o preţioasă sursă naturală pentru tratarea unor boli.
Capacitatea structurilor de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică existente la 31 iulie 2000 în judeţul Bacău era de 4116 locuri, din care 2102 locuri în cele 13 hoteluri din judeţ.
II.1. Populaţia şi mediul social
Date demografice din martie 2002 ne arătau următoarele:
Densitatea judeţului Bacău, calculată ca raport între populaţia stabilă (752761 persoane) si suprafaţa este de 113,7 locuitori/km2, cu 20,8% mai mare decât media ţării. La 1 iulie 2000 populaţia urbană a avut o pondere de 49,8%. Mişcarea naturală a populaţiei este redată cel mai bine de către ratele la 1000 locuitori, în anul 2000, judeţul Bacău a înregistrat o rată a natalităţii de 11,9% mai mare cu 13,3% decât natalitatea înregistrată la nivelul ţării. Faţă de 1996 acest indicator a scăzut cu 1,7%. În ceea ce priveşte rata mor-talităţii, judeţul Bacău se situează cu o rată de 10,1%, mai mică cu 11,4% decât cea înregistrată pe total ţară, şi cu 7,3% mai mică faţă de anul 1996. Rata mortalităţii infantile (decese sub 1 an la 1000 născuţi-vii) de 28,3% este mai mare decât cea înregistrată la nivelul României cu 52,2%. Nupţialitatea, un alt indicator important în demografie, a fost în judeţul Bacău în anul 2000 de 6,3%, cu 3,3% mai mare decât cel înregistrat la nivel naţional. Nupţialitatea a înregistrat scăderi de la an la an în perioada analizată, fiind în anul 2000 cu 7,4% mai mică decât cea înregistrată în anul 1996. La divorţialitate, judeţul Bacău ocupă primul loc pe regiune, fiind cu 46,7 % mai mare decât media ţării. Din păcate acest indicator a înregistrat o evoluţie inversă nupţialităţii în perioada 1996-2000, în anul 2000 fiind de 2,01%, cu 13,6% mai mare decât în 1996, dar mai mică decât în anul 1999 cu 11,1%. Speranţa de viaţă în perioada 1998-2000 a fost de 67,3 ani pentru bărbaţi şi 73,7 pentru femei. Resursele de muncă ale judeţului, la sfârşitul anului 2000 erau de 454,5 mii persoane, în creştere cu 2,2% faţă de 1996. în perioada 1996-2000 populaţia activă civilă (de 276,0 mii persoane în 2000), a avut o tendinţă contrară, de scădere (-13,7% în 2000 comparativ cu 1996). Numărul şomerilor înregistraţi (26,2 mii persoane la sfârşitul anului 2000 cu rata şomajului 9,5% care a scăzut cu 15,5% ajungând la 175,5 mii persoane) a urmat un trend oscilant, maximum fiind atins la sfârşitul anului 1999, cu un număr de 36,5 mii persoane şi o rata a şomajului de 13,2%.
În anul şcolar 2000/2001 reţeaua unităţilor de învăţământ cuprindea: 89 grădiniţe, 538 şcoli primare şi gimnaziale, 32 licee, 8 şcoli profesionale, 3 unităţi postliceale şi de maiştri şi 2 universităţi.
Ocrotirea sănătăţii a fost asigurată în anul 2000 printr-o reţea instituţională alcătuită din: 8 spitale, 5 policlinici, 23 dispensare medicale, un centru de sănătate, 13 creşe, 155 farmacii şi peste 590 alte unităţi cu profil sanitar.
III. Evoluţia principalilor indicatori economico-sociali ai judeţului Bacău în anul 2005, comparativ cu anul 2004
Indicele de volum al producţiei industriale (IPI), care măsoară evoluţia producţiei în volum fizic, pe baza unui eşantion de produse, a înregistrat în judeţul Bacău o creştere cu +15,3% în anul 2005 faţă de anul anterior. Dacă evoluţia pe ţară a IPI în ultimii doi ani a fost relativ stabilă, în judeţul Bacău aceasta a avut oscilaţii mari de la o lună la alta (Graficul nr. 1), lunile cu cele mai mici creşteri ale producţiei fiind aprilie şi mai.
2016. január 21., csütörtök
Circuite electrice simple
Contactul electric este ansablul compus din doua piese metalice a caror atingere permite trecerea curentului electric.
Tipuri de contacte elctrice:
-
contacte permanente,care nu se defac in tumpul finctionarii.In aceasta grupa de contacte se intelesc:
a:contacte cu surub
b:contacte obtinute prin lipire
-contacte alunecatoare:legatura electrica intre piesele contactelor nu se desface,dar una din piese aluneca pe celalalta
-contacte care in functionare se inchid si se deschid,asigura inchiderea si deschiderea circuitelor lectrice- acestea au in componenta o piesa in comonenta mobila.
Tipuri de contacte elctrice:
-
contacte permanente,care nu se defac in tumpul finctionarii.In aceasta grupa de contacte se intelesc:
a:contacte cu surub
b:contacte obtinute prin lipire
2015. december 10., csütörtök
Transportul si distributia energiei electrice
Dintre formele sub care se consumă energia, un loc
deosebit îl ocupă energia electrică fapt dovedit şi de creşterea continuă
a ponderii energiei primare transformată în energie electrică (peste 40%, în
prezent).
Avantajele deosebite pe care
le prezintă energia electrică în raport cu alte forme de energie - poate fi
obţinută, cu randamente bune, din oricare altă formă de energie, poate fi
transmisă rapid şi economic la distanţe mari, se poate distribui la un număr
mare de consumatori de puteri diverse, se poate transforma în alte forme de
energie, în condiţii avantajoase, este "curată", adică odată
produsă nu este poluantă, se pretează bine la automatizări, se poate măsura
cu precizie etc. - au determinat extinderea continuă a domeniilor de utilizare
a acesteia şi implicit a crescut numărul şi puterea instalaţiilor destinate
acestui scop.
Deoarece energia electrică
solicitată de consumatori nu poate fi stocată, ea trebuie utilizată chiar în
momentul producerii sale. Această condiţie este îndeplinită întrucât
producerea, transportul, distribuţia şi utilizarea energiei electrice sunt
legate una de alta şi decurg în cadrul unui ansamblu de instalaţii ce alcătuiesc
sistemul energetic (SE).
Kellemes unnepeket!
Kellemes ünnepeket!!!
Ha nyargal a gőzös velem
Havas, nagy téli éjjelen,
Alusznak a tanyák.
Olyan fehér és árva a sík,
Fölötte álom-éneket
Dúdolnak a hideg szelek.
Vajjon mit álmodik?
Álmodik-e, álma még maradt?
Én most karácsonyra megyek,
Régi, vén, falusi gyerek.
De lelkem hó alatt.
S ahogy futok síkon, telen át,
Úgy érzem, halottak vagyunk
És álom nélkül álmodunk,
Én s a magyar tanyák.
https://www.youtube.com/watch?v=I27_WIErvEE
A téli Magyarország
Magyar síkon nagy iramban átHa nyargal a gőzös velem
Havas, nagy téli éjjelen,
Alusznak a tanyák.
Olyan fehér és árva a sík,
Fölötte álom-éneket
Dúdolnak a hideg szelek.
Vajjon mit álmodik?
Álmodik-e, álma még maradt?
Én most karácsonyra megyek,
Régi, vén, falusi gyerek.
De lelkem hó alatt.
S ahogy futok síkon, telen át,
Úgy érzem, halottak vagyunk
És álom nélkül álmodunk,
Én s a magyar tanyák.
2015. november 19., csütörtök
Electrele tehnologiilor de producere a energiei electrice asupra mediului
Desi energia electrica este o energie curata in sencul ca atunci cand este utilizata nu produce pulberi sau reziduuri.Toţi
credem că aerul pe care-l respirăm, apa pe care o bem şi hrana pe
care o consumăm ar trebui să fie lipsite de substanţe chimice dăunătoare.
Vrem să evitam amenintarea şi incertitudinea schimbarilor climatice.
Un mediu înconjurător curat şi sanatos este vital pentru calitatea
vietii pe care o dorim atat pentru noi, cat şi pentru copiii nostri în
viitor. Protejand planeta, se ivesc şi provocari, dar şi noi ocazii.
Printr-o eficienta mai mare şi prin folosirea mai buna a resurselor
naturale putem modifica vechea legatura dintre cresterea economica şi
distrugerea mediului. ŞI-au facut progrese în ultimii 30 de ani.
Arderea carbunelui poluează prin:
Valorile limită admise ale câmpului electric încă nu sunt complet definite; studiile efectuate au pus în evidenţă fenomene de: oboseală, scăderea atenţiei, slăbiciune în membrele superioare, senzaţii de ameţeală, schimbarea ritmului de somn cu insomnii şi treziri frecvente, în cazul persoanelor care lucreaza în zone cu câmpuri electrice intense. Pericolele (riscurile) de accidente datorate curentului electric sunt în principal electrocutările şi arsurile. Electrocutările sunt provocate de trecerea unui curent electric prin corpul omului, fie ca urmare a atingerii directe cu partea metalică a unei instalaţii electrice aflate sub tensiune, fie indirect, prin atingerea unor elemente metalice care au ajuns accidental sub tensiune (conturnări sau strapungeri ale elementelor electroizolante, inductie).
Arsurile generate de efectul termic al arcului electric asupra organismului viu sunt, în general, mai grave decât arsurile provocate de alte cauze. Arcul electric comportă temperaturi înalte şi totodată poate determina transferul pe suprafaţa corpului uman de metale topite.
Presiunile asupra mediului sunt în crestere. Ne confruntam
cu schimbari climatice, eroziunea în mediul rural, cresterea cantitatilor de
gunoi, de chimicale ce intra în componenta hranei, a aerului şi a apei.
Daca progresul este continuat, trebuie să luăm în seamă cum va
afecta mediul fiecare decizie pe care o luăm în fiecare domeniu: de la
transport la energie, de la industrie la agricultură.
Pe scurt, trebuie să tindem către o societate în care maşinile nu poluează atmosfera, deşeurile pot fi reciclate sau depozitate în condiţii adecvate şi producerea de energie să nu conducă la schimbări climatice.
Pe scurt, trebuie să tindem către o societate în care maşinile nu poluează atmosfera, deşeurile pot fi reciclate sau depozitate în condiţii adecvate şi producerea de energie să nu conducă la schimbări climatice.
Europa
este bine plasată pentru a conduce şi a modela dezvoltarea viitoare nu
numai a tehnologiilor, ci şi a impactului acestora asupra vieţii
şi a activităţii. Competitivitatea întregii industrii europene
şi standardele de viaţă ale cetăţenilor europeni depind
în mare măsură de eforturile viitoare în domeniul cercetării
tehnologiilor societăţii informaţionale în scopul pregătirii
viitoarelor generaţii de produse, procese şi servicii.
Influenţa producerii şi consumului energiei asupra mediului
La
producerea energiei, din sursele energetice se degajă substanţe
poluante cu impact negativ asupra mediului.
În cazul centralelor termoelectrice care funcţionează cu cărbuniarderea
combustibililor implică degajări de gaze nocive în atmosferă care se reîntorc
pe sol sub formă de ploi acide ce distrug vegetaţia.
Centralele hidroelectrice presupun construirea unui baraj de acumulare a
apei, produc dereglări ale climei, florei şi faunei din zonă, prin
modificarea regimului precipitaţiilor, ceea ce poate determina dispariţia unor
specii de plante şi animale.
Centralele nuclearo-electrice sunt deosebit de periculoase din punct de vedere
al efectului distrugător asupra mediului, mai ales în cazul unor accidente în
exploatare.Cel mai grav accident de acest fel a avut loc în 1986 la Cernobâl
în Ucraina, atunci când un nor radiocativ de dimensiuni uriaşe a fost
purtat deasupra Europei, cu efecte deosebit de nocive asupra tuturor vieţuitoarelor.Reziduurile
de combustibil nuclear trebuie depozitate în condiţii de maximă siguranţă
pentru a evita scurgerile, în butoaiae ermetice în depozite protejate de pereţi
de beton.
După conştientizarea efectelor nocive ale tehnologiilor energetice, s-a apelat
intens la formele ecologice de energie, la sursele inepuizabile sau regenerabile.
energia vântului şi energia solară nu sunt poluante, există în cantităţi
inepuizabile dar tehnologiile de producere a energiei electrice sunt foarte
scummpe.
Dereglarea
ecosistemelor acvatice impurifică solul. Mediul ambiant poate fi poluat de
sectorul energetic direct sau indirect:
-
Tehnologiile cu impact direct ţin de transformarea energiei combustibilului
fosil în energie electrică şi termică, transformând energia
potenţială a carburanţilor în energie cinetică;
-
Indirect, mediul este poluat de tehnologiile energofage.
Arderea carbunelui poluează prin:
-
emisii de poluanţi (oxizi de carbon, sulf şi azot, particule de praf);
-
contribuie la schimbarea globală a climei prin gazele cu efect de seră;
-
elimină zgura, care are efecte complexe asupra atmosferei, solului şi apelor subterane, elimină pulberi metalice;
-
produce deşeuri.
Petrolul
şi gazele naturale:
-
-produc poluarea marină şi a coastelor litoralelor;
-
modifică pH-ul solului prin acumulări de hidrocarburi;
-
-la ardere produc SO2, NO2, CO2 şi gaze cu efect de seră, ce contribuie la formarea ploilor acide.
Transportarea
petrolului
Transportul energiei poate avea
efecte locale de poluare. Mările şi oceanele sunt afectate de petrolul
care se revarsă în urma diverselor accidente. Astăzi hidrocarburile
reprezintă principalii poluanţi ai bazinelor acvatice mari.
Hidrocarburile sunt rezistente la actiunea bacteriilor, de aceea persistă
timp îndelungat în regiunile infestate. Alt pericol este ca petrolul, având o
densitate mai mică decât a apei, formează la suprafaţă apei
o peliculăcare împiedică difuzarea oxigenului în apă. Ca
rezultat apar probleme la asimilarea clorofiliană şi respiraţia
organismelor, fapt ce îngreunează fotosinteza fitoplanctonului, care
produce circa 70% din oxigenul atmosferic. Algele şi planctonul, care
reprezintă alimentul de bază în ecositemele marine, încetează să
prolifereze. Deversările în urma transportării ţiţeiului
şi accidentelor în ecosistemele marine se estimează la peste 12
milioane tone.
Impactul reţelelor electrice asupra mediului
Pentru liniile electrice de
medie şi joasă tensiune, impactul cu mediul înconjurător se
referă la: ocuparea terenurilor, defrişarea pădurilor, poluarea
vizuală şi impactul cu alte elemente de construcţii şi
instalaţii.
Poluarea vizuală
Poluarea vizuală
Poluarea
vizuală generează deteriorarea peisajului proporţional cu
tensiunea nominală, cele mai poluante fiind liniile electrice aeriene (L.E.A.)
de înaltă şi foarte înaltă tensiune, precum şi staţiile
de transformare.
Încercări şi propuneri de limitare a efectelor negative s-au făcut şi se caută şi în continuare, ele vizând atât designul stâlpilor cât şi al traseelor, prin ascunderea liniilor electrice în spatele unor elemente naturale. Problema protecţiei mediului ambiant din punctul de vedere al poluării vizuale a căpătat o atenţie deosebită în multe ţări, îndeosebi în ţările cu un potenţial turistic important.
Încercări şi propuneri de limitare a efectelor negative s-au făcut şi se caută şi în continuare, ele vizând atât designul stâlpilor cât şi al traseelor, prin ascunderea liniilor electrice în spatele unor elemente naturale. Problema protecţiei mediului ambiant din punctul de vedere al poluării vizuale a căpătat o atenţie deosebită în multe ţări, îndeosebi în ţările cu un potenţial turistic important.
a)
Poluarea vizuală determinată de liniile electrice aeriene
Poluarea vizuală este datorată caracterului industrial, extins pe trasee lungi al acestora (în special L.E.A. de înaltă şi foarte înaltă tensiune) care, plasate în mijlocul naturii, alterează peisajul. Contradicţia apare între factorul economic (care reclaă trasee de linii electrice cât mai scurte) şi factorul natural (necesitatea de a proteja terenurile fertile, ocolirea pădurilor şi conservarea peisajului).
b) Poluarea vizuală generată de posturile de transformare
Posturile de transformare subterane nu ridică probleme sub aspectul poluării vizuale a mediului înconjurător. Posturile de transformare supraterane pot fi înglobate în construcţiile pe care le deservesc (industriale, blocuri de locuinţăetc.), fiind însă şi cazuri în care ele trebuie executate în construcţii independente, ceea ce diminuează estetica peisajului prin aspectul mai puţin plăcut al acestora, ocuparea terenurilor, nearmonizarea lor arhitecturală cu zona în care se amplasează.
Poluarea vizuală este datorată caracterului industrial, extins pe trasee lungi al acestora (în special L.E.A. de înaltă şi foarte înaltă tensiune) care, plasate în mijlocul naturii, alterează peisajul. Contradicţia apare între factorul economic (care reclaă trasee de linii electrice cât mai scurte) şi factorul natural (necesitatea de a proteja terenurile fertile, ocolirea pădurilor şi conservarea peisajului).
b) Poluarea vizuală generată de posturile de transformare
Posturile de transformare subterane nu ridică probleme sub aspectul poluării vizuale a mediului înconjurător. Posturile de transformare supraterane pot fi înglobate în construcţiile pe care le deservesc (industriale, blocuri de locuinţăetc.), fiind însă şi cazuri în care ele trebuie executate în construcţii independente, ceea ce diminuează estetica peisajului prin aspectul mai puţin plăcut al acestora, ocuparea terenurilor, nearmonizarea lor arhitecturală cu zona în care se amplasează.
c)
Poluarea vizuală generată de staţiile de transformare şi
conexiune
Staţiile de tip exterior, indiferent de faptul că echipamentul de comutaţie primară şi transformatoarele de măsurare sunt plasate la sol sau la semiînăltime pe cadre, prin caracterul lor industrial, poluează estetic peisajul. Pot fi luate în considerare trei solutii, care amelioreaza această situaţie:
- mascarea staţiilor de transformare de tip exterior prin plantaţii de pomi în imediata vecinătate a exteriorului gardului staţiei;
- amplasarea staţiilor electrice în întregime în interiorul construcţiilor (staţii de tip interior) şi la care aerul ramâne în continuare mediul electroizolant între elementele aflate sub tensiune; aceste instalaţii ocupă volume de construcţii relativ mari;
Staţiile de tip exterior, indiferent de faptul că echipamentul de comutaţie primară şi transformatoarele de măsurare sunt plasate la sol sau la semiînăltime pe cadre, prin caracterul lor industrial, poluează estetic peisajul. Pot fi luate în considerare trei solutii, care amelioreaza această situaţie:
- mascarea staţiilor de transformare de tip exterior prin plantaţii de pomi în imediata vecinătate a exteriorului gardului staţiei;
- amplasarea staţiilor electrice în întregime în interiorul construcţiilor (staţii de tip interior) şi la care aerul ramâne în continuare mediul electroizolant între elementele aflate sub tensiune; aceste instalaţii ocupă volume de construcţii relativ mari;
-
utilizarea tehnologiei instalaţiilor capsulate, în care mediul
electroizolant este hexafluorura de sulf; instalaţia capsulată
cuprinde atât barele şi conexiunile, cât şi aparatajul de comutatie
primara; instalaţiile de acest tip ocupa un spatiu relativ redus, însă
costurile ridicate limitează încă larga lor implementare în reţeaua
electrică urbană.
O
situaţie deosebită pentru aspectul estetic al peisajului este dată
de intrările şi respectiv ieşirile liniilor electrice aeriene din
staţiile de transformare. În faţa staţiei se formează o
aglomerare de linii aeriene de diferite tipuri constructive, apărute în
etapele de dezvoltare a staţiei. În cazul instalaţiilor de medie
tensiune, o soluţie posibilă ar fi realizarea ieşirilor prin
linii în cablu subteran.
Poluarea sonoră
Poluarea
sonoră generează multiple efecte asupra organismului, în funcţie
de trei parametri: intensitate (tărie), înălţime (frecvenţă)
şi durată.
Poluarea sonoră produsă de centralele şi reţelele electrice poate să aibă caracter intermitent sau permanent. Depăşirea unor anumite valori poate deveni nocivă pentru om. Zgomote cu caracter permanent se produc în centralele şi reţelele electrice pe toată durata funcţionării instalaţiilor. Liniile electrice aeriene de înaltă şi foarte înaltă tensiune sunt însoţite în functionarea lor de un zgomot specific determinat de descărcarea corona (descărcări electrice incomplete în jurul conductoarelor sub tensiune). Ca orice descărcare electrică, acest fenomen este însoţit de zgomote şi de emisie de lumină.
Poluarea sonoră produsă de centralele şi reţelele electrice poate să aibă caracter intermitent sau permanent. Depăşirea unor anumite valori poate deveni nocivă pentru om. Zgomote cu caracter permanent se produc în centralele şi reţelele electrice pe toată durata funcţionării instalaţiilor. Liniile electrice aeriene de înaltă şi foarte înaltă tensiune sunt însoţite în functionarea lor de un zgomot specific determinat de descărcarea corona (descărcări electrice incomplete în jurul conductoarelor sub tensiune). Ca orice descărcare electrică, acest fenomen este însoţit de zgomote şi de emisie de lumină.
Poluarea electromagnetică
Descărcarea
corona care apare în instalaţiile de înaltă şi foarte înaltă
tensiune este insoţită de apariţia succesiunii de impulsuri de
curent de scurtă durată. Propagarea acestor curenţi determină,
în jurul circuitelor parcurse, apariţia de câmpuri electromagnetice
perturbatoare, de frecvenţă şi amplitudine diferite, care conduc
la distorsionarea semnalelor utile ale emisiilor radio şi de televiziune.
Poluarea electromagnetică este specifică instalaţiilor cu
tensiunea nominală peste 220 kV şi prezintă o importanţă
deosebită o dată cu extinderea comunicaţiilor în domeniul
frecvenţelor înalte şi foarte înalte.
Perturbaţiile emisiunilor de televiziune sunt de două feluri:
• perturbaţiii pasive, datorate prezenţei instalaţiilor electrice şi reflexiilor semnalului util determinate de acestea (apariţia imaginilor “fantomă”);
• perturbaţiii active, datorate distorsionării semnalului util de către câmpul perturbator de înaltă frecvenţă determinat de descărcarea corona.
Perturbaţiile emisiunilor de televiziune sunt de două feluri:
• perturbaţiii pasive, datorate prezenţei instalaţiilor electrice şi reflexiilor semnalului util determinate de acestea (apariţia imaginilor “fantomă”);
• perturbaţiii active, datorate distorsionării semnalului util de către câmpul perturbator de înaltă frecvenţă determinat de descărcarea corona.
Poluarea
psihică generată de pericole (riscuri) de accidente
Poluarea psihică rezidă în sentimentul de teamăpe care-l provoacă instalaţiile electrice asupra factorului uman. Acest sentiment este valabil şi pentru personalul instruit care lucrează în staţiile de transformare, de conexiuni, care manifestă teamă cu caracter temporar (la declanşările intempestive ale întrerupătoarelor aflate în imediata apropiere) sau cu caracter permanent (teama pe care o inspiră efectele presupuse ale câmpului electric şi magnetic asupra stării de sănătate).
Influenţa
câmpului electric produs de către instalaţiile electrice asupra
organismelor vii formează obiectul unor cercetări din ce în ce mai
ample şi mai profunde, o dată cu creşterea tensiunilor utilizate
în reţelele electrice.
Din masurătorile
efectuate a rezultat că, la o linie electrică aeriană cu
tensiunea nominală de 400 kV cu dublu circuit, câmpul electric are valori de
până la 15 kV/m. Pentru o linie aeriană cu tensiunea nominală de 765
kV, valorile maxime măsurate ale câmpului electric la sol pot depăşi
15 kV/m.Poluarea psihică rezidă în sentimentul de teamăpe care-l provoacă instalaţiile electrice asupra factorului uman. Acest sentiment este valabil şi pentru personalul instruit care lucrează în staţiile de transformare, de conexiuni, care manifestă teamă cu caracter temporar (la declanşările intempestive ale întrerupătoarelor aflate în imediata apropiere) sau cu caracter permanent (teama pe care o inspiră efectele presupuse ale câmpului electric şi magnetic asupra stării de sănătate).
Valorile limită admise ale câmpului electric încă nu sunt complet definite; studiile efectuate au pus în evidenţă fenomene de: oboseală, scăderea atenţiei, slăbiciune în membrele superioare, senzaţii de ameţeală, schimbarea ritmului de somn cu insomnii şi treziri frecvente, în cazul persoanelor care lucreaza în zone cu câmpuri electrice intense. Pericolele (riscurile) de accidente datorate curentului electric sunt în principal electrocutările şi arsurile. Electrocutările sunt provocate de trecerea unui curent electric prin corpul omului, fie ca urmare a atingerii directe cu partea metalică a unei instalaţii electrice aflate sub tensiune, fie indirect, prin atingerea unor elemente metalice care au ajuns accidental sub tensiune (conturnări sau strapungeri ale elementelor electroizolante, inductie).
Arsurile generate de efectul termic al arcului electric asupra organismului viu sunt, în general, mai grave decât arsurile provocate de alte cauze. Arcul electric comportă temperaturi înalte şi totodată poate determina transferul pe suprafaţa corpului uman de metale topite.
2015. november 12., csütörtök
Transformarea Energiei
Centralele hidroelectrice:rintr-un baraj de acumulare a apei pe cursul unui râu, unde poate exista eventual și o cascadă, se realizează acumularea unei energii potențiale, transformată în energie cinetică prin rotirea turbinelor hidrocentralei. Această mișcare de rotație va fi transmisă mai departe printr-un angrenaj de roți dințate generatorului de curent electric, care va transforma energia mecanică în energie electrică.
Essendo necessaria acqua distillata con un contenuto di sali a livello di poche parti per milione, avremo almeno un impianto per il trattamento chimico di demineralizzazione, essenziale per preservare il funzionamento e la durata nel tempo delle tubazioni, ma soprattutto delle pale della turbina.
Centrale eoliene:
Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perși pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate.[1] Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la mare adâncime.[1][2] Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW (diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită și în activități recreative precum windsurfingul. La sfârșitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430 Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulație a mărfurilor de 40 miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume.[3][4]
Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele Unite, Germania și Spania. La începutul anului 2011, ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era de 24% în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și Germania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3% în România la începutul anului 2012. La aceeași dată în România existau peste o mie de turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind în Dobrogea.
Centrale nuclearo-electrice:
Centrala nucleară este o instalație modernă de producere a energiei electrice pe baza reacțiilor nucleare, reactorul este o instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate.
Zona activă a unei astfel de instalații este compusă din combustibilul nuclear, moderator, barele de control și agentul de răcire. În schimbătorul de căldură, apa se vaporizează și devine agentul producător de lucru mecanic, punând în funcțiune turbina. Generatorul electric este cel care convertește energia cinetică a turbinei în energie electrică.
Centrale mareomotrice:
La marea, il ritmico innalzamento e abbassamento del livello del mare provocato dall'azione gravitazionale della luna e del sole, di solito ha un'ampiezza (dislivello tra l’alta marea e la bassa marea) inferiore al metro, ma in alcune zone, per la particolare configurazione del sito, il dislivello può raggiungere valori elevati, interessanti per lo sfruttamento e la produzione di energia, ad oggi prevalentemente elettrica. In alcune zone del pianeta, per esempio, si registrano maree anche con 20 m di ampiezza verticale.
Già nell’antichità si cercò di sfruttare questo tipo di energia, mediante la costruzione di "mulini a marea". L’acqua veniva raccolta, durante il flusso, in un piccolo bacino, che veniva in seguito chiuso con una paratia. Al momento del deflusso l’acqua veniva convogliata attraverso un canale verso una ruota che muoveva una macina.
Centrale solare:Una centrale solare è una centrale elettrica che utilizza l'energia solare per produrre corrente elettrica.
Di questo tipo di centrali elettriche esistono due tipologie diverse:
le centrali fotovoltaiche e le centrali elettriche termiche.
Centrale geotermoelectrice:Energia geotermică este o formă de energie regenerabilă obținută din căldura aflată în interiorul Pamântului. Apa fierbinte și aburii, captați în zonele cu activitate vulcanică și tectonică, sunt utilizați pentru încălzirea locuințelor și pentru producerea electricității.
Centrale Termoelectrice:
Una centrale termoelettrica è un impianto che usa il vapore e/o gas per la produzione di energia elettrica. Essa è divisa in più elementi essenziali: la caldaia, la turbina, l'alternatore, il bruciatore e l'impianto di raffreddamento.Essendo necessaria acqua distillata con un contenuto di sali a livello di poche parti per milione, avremo almeno un impianto per il trattamento chimico di demineralizzazione, essenziale per preservare il funzionamento e la durata nel tempo delle tubazioni, ma soprattutto delle pale della turbina.
Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perși pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate.[1] Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la mare adâncime.[1][2] Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW (diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită și în activități recreative precum windsurfingul. La sfârșitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430 Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulație a mărfurilor de 40 miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume.[3][4]
Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele Unite, Germania și Spania. La începutul anului 2011, ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era de 24% în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și Germania, 5,3% la nivelul UE; procentul este de 3% în România la începutul anului 2012. La aceeași dată în România existau peste o mie de turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind în Dobrogea.
Centrala nucleară este o instalație modernă de producere a energiei electrice pe baza reacțiilor nucleare, reactorul este o instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate.
Zona activă a unei astfel de instalații este compusă din combustibilul nuclear, moderator, barele de control și agentul de răcire. În schimbătorul de căldură, apa se vaporizează și devine agentul producător de lucru mecanic, punând în funcțiune turbina. Generatorul electric este cel care convertește energia cinetică a turbinei în energie electrică.
La marea, il ritmico innalzamento e abbassamento del livello del mare provocato dall'azione gravitazionale della luna e del sole, di solito ha un'ampiezza (dislivello tra l’alta marea e la bassa marea) inferiore al metro, ma in alcune zone, per la particolare configurazione del sito, il dislivello può raggiungere valori elevati, interessanti per lo sfruttamento e la produzione di energia, ad oggi prevalentemente elettrica. In alcune zone del pianeta, per esempio, si registrano maree anche con 20 m di ampiezza verticale.
Già nell’antichità si cercò di sfruttare questo tipo di energia, mediante la costruzione di "mulini a marea". L’acqua veniva raccolta, durante il flusso, in un piccolo bacino, che veniva in seguito chiuso con una paratia. Al momento del deflusso l’acqua veniva convogliata attraverso un canale verso una ruota che muoveva una macina.
Feliratkozás:
Bejegyzések (Atom)